Licențierea software: drepturi de autor, cesiune și open source

Situația legislativă la: 2 noiembrie 2026

Valoarea unei companii de software stă în drepturile asupra codului. La o investiție, la vânzarea companiei sau la un litigiu cu un client, prima întrebare este simplă: deține compania drepturile asupra produsului pe care îl vinde? Răspunsul depinde de cine a scris codul, pe ce bază juridică și ce componente de la terți au fost incluse.

Mai jos explicăm, pe baza Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (forma consolidată în vigoare la 2 noiembrie 2026), cum se naște dreptul asupra unui program, cui aparține și cum se transmite prin cesiune sau licență. La final tratăm componentele open source.

Ce protejează dreptul de autor într-un program

Protecția programelor pentru calculator cuprinde orice expresie a unui program, programele de aplicație și sistemele de operare, în orice limbaj, în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepție pregătitor și manualele (art. 73 alin. (1) din Legea nr. 8/1996).

Nu sunt protejate ideile, procedeele, metodele de funcționare, conceptele matematice și principiile care stau la baza unui element al programului, inclusiv cele care stau la baza interfețelor sale (art. 73 alin. (2)). Doi programatori pot rezolva independent aceeași problemă, cu același algoritm, fără să încalce unul drepturile celuilalt, atât timp cât nu copiază expresia concretă.

Dreptul se naște prin simplul fapt al creării operei, chiar în formă nefinalizată, fără înregistrare (art. 1 alin. (2) și art. 27 alin. (1)). Pentru dovadă sunt utile istoricul din sistemul de versionare, documentația datată și, pentru versiunile importante, un depozit cu dată certă. Drepturile patrimoniale durează pe toată viața autorului și încă 70 de ani după moartea sa (art. 28 alin. (1)).

Titularul are dreptul exclusiv de a realiza și de a autoriza reproducerea programului (inclusiv când aceasta rezultă din instalare, stocare, rulare, afișare sau transmitere în rețea), traducerea, adaptarea și orice transformare, precum și distribuirea și închirierea (art. 74 alin. (1)).

Cine deține codul: angajați, freelanceri, cofondatori

Programele create de angajați

Pentru software, legea are o regulă specială, favorabilă angajatorului. În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale asupra programelor create de unul sau mai mulți angajați în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori după instrucțiunile angajatorului aparțin angajatorului (art. 75).

Regula diferă de cea generală pentru operele create de salariați (art. 45), unde drepturile rămân, în principiu, ale autorului. De aceea, pentru documentație de marketing, design grafic sau texte create de angajați se aplică alt regim decât pentru cod.

Practic, merită ca fișa postului să descrie clar atribuțiile de dezvoltare software. Contractul individual de muncă sau un act adițional trebuie să confirme regimul drepturilor și să acopere și lucrările conexe care nu sunt „program” în sens strict.

Programele create de freelanceri și agenții

Aici apare cea mai frecventă problemă din auditurile tehnice și juridice. Un freelancer (PFA, SRL, agenție) nu este angajat, deci art. 75 nu se aplică. Pentru operele create la comandă, în lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale aparțin autorului (art. 47 alin. (1)). Faptul că ați plătit factura nu înseamnă că dețineți codul.

Este nevoie de un contract de cesiune scris, care să respecte art. 42 alin. (1). Contractul trebuie să prevadă:

• drepturile patrimoniale transmise (reproducere, modificare, distribuire, comunicare publică, realizarea de opere derivate etc.);
• pentru fiecare drept: modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii (inclusiv teritoriul);
• remunerația.

Absența oricăreia dintre aceste mențiuni dă părții interesate dreptul de a cere rezilierea contractului (art. 42 alin. (1)). Existența și conținutul contractului de cesiune se dovedesc numai prin forma scrisă (art. 43). Cesiunea privind totalitatea operelor viitoare ale autorului este lovită de nulitate absolută (art. 42 alin. (2)). Prin urmare, contractul-cadru cu o agenție trebuie să lege cesiunea de livrabile identificate (comenzi, sprinturi, versiuni).

Cesiunea poate fi exclusivă sau neexclusivă. Caracterul exclusiv trebuie prevăzut expres (art. 40 alin. (3) și (4)). Un cesionar neexclusiv nu poate transmite dreptul altei persoane fără consimțământul expres al cedentului (art. 40 alin. (6)).

Cofondatorii

Codul scris de fondatori înainte de înființarea societății sau în afara unui contract cu ea le aparține lor personal. La prima rundă de finanțare, investitorul va cere un contract prin care fondatorii cesionează societății drepturile asupra codului existent. Detaliile ținând de structura acționariatului sunt în articolele despre cap table și diluție și despre vesting.

Drepturile morale nu se cesionează

Autorul păstrează drepturile morale, printre care dreptul de a i se recunoaște calitatea de autor, dreptul de a decide sub ce nume este adusă opera la cunoștința publicului și dreptul de a se opune modificărilor care îi prejudiciază onoarea sau reputația (art. 10). Drepturile morale nu pot face obiectul unei renunțări sau înstrăinări (art. 11 alin. (1)). Dreptul de retractare nu se aplică programelor pentru calculator (art. 78 alin. (3)).

În practică, modificările obișnuite ale codului nu ating onoarea sau reputația autorului. Este totuși util ca în contract autorul să accepte expres modificarea, adaptarea și folosirea programului fără menționarea numelui.

Cesiune sau licență: ce vindeți de fapt

Cesiunea transmite drepturile patrimoniale. Este potrivită pentru dezvoltarea la comandă, când clientul vrea să devină titularul codului.

Licența (contractul de utilizare) acordă doar dreptul de folosire. În lipsa unei clauze contrare, legea prezumă că utilizatorul primește un drept neexclusiv și că nu îl poate transmite altei persoane (art. 76 alin. (1)). Cesiunea dreptului de utilizare nu transferă dreptul de autor (art. 76 alin. (2)).

Modelele comerciale uzuale pot fi descrise pe această bază:

• licență perpetuă: plata o singură dată, de regulă cu un contract separat de mentenanță și actualizări;
• abonament (licență pe durată determinată): dreptul încetează la expirare;
• licență pe utilizator, dispozitiv sau instanță: definiția unității de licențiere decide în practică rezultatul oricărui audit de licențe;
• OEM sau white-label: partenerul integrează produsul sub marca proprie; contractul trebuie să reglementeze folosirea mărcilor, suportul de nivel întâi și ce se întâmplă cu clienții partenerului la încetare;
• licență pentru cod-sursă cu escrow: codul este depus la un terț și eliberat clientului în situații stabilite (insolvența furnizorului, încetarea suportului).

Când software-ul este oferit ca serviciu online (SaaS), clientul nu primește o copie, ci acces. Clauzele specifice (SLA, date, ieșire din contract) sunt tratate în articolul Contracte SaaS 2026: clauzele care contează.

Ce poate face utilizatorul fără acordul titularului

Legea acordă utilizatorului autorizat câteva drepturi proprii; unele (art. 77) pot fi restrânse prin contract, altele (art. 78-81) nu depind de acordul titularului. Furnizorii trebuie să le cunoască atunci când redactează restricțiile:

• actele de reproducere și adaptare necesare folosirii programului conform destinației sale, inclusiv corectarea erorilor, dacă nu s-a prevăzut altfel (art. 77);
• o copie de arhivă sau de siguranță, în măsura necesară utilizării (art. 78 alin. (1));
• observarea, studierea și testarea funcționării programului pentru a determina ideile și principiile care stau la baza lui (art. 78 alin. (2));
• decompilarea, strict în măsura în care este indispensabilă obținerii informațiilor necesare interoperabilității cu alte programe, în condițiile art. 79-81.

Prima vânzare a unei copii a programului pe piața internă de către titular sau cu acordul său epuizează dreptul de a autoriza distribuirea acelei copii (art. 74 alin. (2)). De aceea, modelele moderne de distribuție se bazează pe licență sau pe acces, nu pe vânzarea copiilor.

Brevetul nu este, de regulă, soluția

Programele pentru calculator „ca atare” nu sunt invenții brevetabile potrivit Convenției privind brevetul european (art. 52 alin. (2) lit. c) și alin. (3)). O invenție implementată prin software poate fi brevetată numai dacă îndeplinește condițiile de brevetabilitate dincolo de programul în sine. Pentru majoritatea companiilor de software, protecția practică vine din dreptul de autor, din contracte, din confidențialitatea codului-sursă și din mărci. Despre protecția numelui produsului, vedeți articolul Protecția mărcii: ghid de înregistrare și apărare la OSIM.

Componentele open source

Aproape orice produs software include biblioteci open source. Fiecare vine cu o licență, iar licența este un contract cu condiții. Diferența practică este între două familii:

• licențele permisive (MIT, BSD, Apache 2.0) permit folosirea în produse comerciale închise, cu condiția păstrării notificărilor de drepturi de autor și a textului licenței; Apache 2.0 conține și o licență expresă de brevet din partea contribuitorilor;
• licențele copyleft (GPL, LGPL, AGPL) cer ca, la distribuirea unei lucrări derivate, codul-sursă să fie pus la dispoziție sub aceeași licență; AGPL extinde obligația la programele modificate puse la dispoziția utilizatorilor printr-o rețea, ceea ce o face relevantă pentru SaaS.

O componentă copyleft nu „contaminează” automat întreg produsul. Rezultatul depinde de modul de integrare (legare statică sau dinamică, proces separat, serviciu separat) și de faptul dacă produsul este distribuit sau doar rulat pe serverele proprii. Răspunsul cere o analiză pe arhitectura concretă, nu o regulă generală.

Măsurile care funcționează în practică:

Dacă publicați propriul cod ca open source, alegeți licența în funcție de modelul de afaceri. O licență permisivă favorizează adoptarea. O licență copyleft sau o licență dublă (open source și comercială) păstrează pârghia comercială.

Lista de verificare pentru o companie de software

• Toți angajații care scriu cod au atribuțiile de dezvoltare descrise în fișa postului.
• Fiecare freelancer, agenție și cofondator a semnat o cesiune scrisă, cu drepturile, durata, teritoriul și remunerația menționate.
• Contractele-cadru leagă cesiunea de livrabile identificate, nu de „toate lucrările viitoare”.
• Licențele către clienți definesc unitatea de licențiere, durata, restricțiile și drepturile care rămân clientului potrivit legii.
• Există o listă a componentelor open source și o politică de aprobare.
• Codul-sursă și versiunile importante au dovadă de dată (istoric de versionare, depozit cu dată certă).

Când merită ajutorul unui avocat

O analiză juridică este utilă înainte de o rundă de finanțare sau de vânzarea companiei, când lucrați cu dezvoltatori externi, când un client mare vă cere cesiunea completă a codului sau acces la cod-sursă și când primiți o notificare privind încălcarea unei licențe open source. Corectarea drepturilor după ce investitorul a pus întrebarea costă mai mult decât semnarea documentelor la timp.

Acest articol oferă informații generale, în forma aplicabilă la 2 noiembrie 2026, și nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret. Pentru o analiză a situației dumneavoastră ne puteți scrie la