Cum alegeți între asocierea în participație și o societate comună, ce clauze evită blocajele și ce aprobări de concurență sau ISD pot fi necesare.
  • joint venture România
  • asociere participațiune
  • contract JV
  • parteneriat comercial
  • societate mixtă
Înapoi la blog
Joint venture în România: asociere contractuală sau societate comună
M&A

Joint venture în România: asociere contractuală sau societate comună

27 min lectură
✓

Situația legislativă la: 2 noiembrie 2026

Un joint venture înseamnă că două sau mai multe firme își pun la un loc resurse pentru un proiect comun, fără să fuzioneze. Dreptul român nu folosește termenul „joint venture” și nu are o lege dedicată lui. Partenerii aleg una dintre două forme juridice: un contract de asociere în participație, fără o entitate nouă, sau o societate comună, de regulă un SRL sau o SA, în care fiecare partener devine asociat.

Alegerea între cele două forme decide cine răspunde față de terți, cum se impozitează rezultatul, cine este proprietarul bunurilor și cât de ușor se iese din parteneriat. Mai jos explicăm cum gândește cabinetul nostru această alegere și ce trebuie să conțină documentele.

Varianta 1: asocierea în participație

Ce spune Codul civil

Codul civil reglementează asocierea în participație în doar șase articole (art. 1949-1954). Elementele de reținut:

  • Este contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participație la beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni pe care le întreprinde (art. 1949).
  • Se dovedește numai prin înscris (art. 1950). În practică, contractul se încheie întotdeauna în scris.
  • Nu poate dobândi personalitate juridică și nu constituie față de terți o persoană distinctă de asociați (art. 1951).
  • Asociații rămân proprietarii bunurilor puse la dispoziția asocierii, dar pot conveni ca bunurile aduse și cele obținute să devină proprietate comună (art. 1952 alin. (1) și (2)). Bunurile pot trece și în proprietatea unuia dintre asociați, cu respectarea formalităților de publicitate (art. 1952 alin. (3)).
  • În rest, convenția părților stabilește forma, întinderea și condițiile asocierii, precum și cauzele de dizolvare și lichidare (art. 1954).

Răspunderea față de terți

Regula de bază: fiecare asociat contractează în nume propriu, chiar dacă acționează pe contul asocierii (art. 1953 alin. (1)). Terțul se poate îndrepta, de regulă, doar împotriva asociatului cu care a contractat.

Excepția contează enorm: dacă asociații acționează față de terți în această calitate, ei sunt ținuți solidar pentru actele încheiate de oricare dintre ei (art. 1953 alin. (2)). Orice clauză din contractul de asociere care limitează răspunderea asociaților față de terți nu poate fi opusă terților (art. 1953 alin. (4)). Așadar, dacă vă prezentați clienților drept „asocierea X-Y”, riscați să răspundeți pentru angajamentele partenerului.

O altă regulă imperativă: clauza care garantează unui asociat un nivel minim de beneficii este considerată nescrisă (art. 1953 alin. (5)). Asocierea presupune participarea reală la riscul afacerii.

Tratamentul fiscal

Pentru o asociere fără personalitate juridică între persoane juridice române, veniturile și cheltuielile se atribuie fiecărui asociat conform contractului de asociere și intră în profitul impozabil al fiecăruia, pe baza decontului transmis de persoana desemnată de asociați (Codul fiscal, art. 34 alin. (1) și (2)). Asocierea nu plătește impozit pe profit separat.

Când printre asociați sunt persoane fizice, se aplică regulile din Codul fiscal, art. 125: contract scris cu un conținut minim, înregistrat la organul fiscal în 30 de zile de la încheiere (art. 125 alin. (2)), iar în cazul asocierii cu o persoană juridică, evidența veniturilor și cheltuielilor revine persoanei juridice (art. 125 alin. (7)). Partenerii străini care desfășoară activitate printr-un loc fix în România trebuie să analizeze riscul de sediu permanent împreună cu un consultant fiscal.

Când se potrivește

Asocierea în participație este potrivită pentru proiecte cu durată și obiect limitate: un contract de execuție, o licitație, o operațiune imobiliară punctuală, o colaborare comercială în care fiecare partener își păstrează activele și angajații. Costurile de înființare sunt mici, iar ieșirea este mai simplă. Dezavantajul este expunerea față de terți și lipsa unei structuri decizionale impuse de lege: totul depinde de calitatea contractului.

Mai multe ghiduri pe această temă: Fuziuni, achiziții și investiții

Varianta 2: societatea comună

Structura

Partenerii înființează un SRL sau o SA și devin asociați, respectiv acționari. Societatea are patrimoniu propriu, iar obligațiile ei sunt garantate cu patrimoniul social (Legea nr. 31/1990, art. 3 alin. (1)). Asociații unui SRL și acționarii unei SA răspund numai până la concurența capitalului social subscris (art. 3 alin. (3)).

Capitalul minim este de 500 lei pentru un SRL nou-înființat (Legea nr. 239/2025, art. VI alin. (2)) și de 90.000 lei pentru o SA (Legea nr. 31/1990, art. 10 alin. (1)). Pentru diferențele practice dintre SRL și SA, vedeți articolul nostru „SRL, PFA sau SA”.

Fiscalitatea, pe scurt

Societatea comună plătește impozit pe profit de 16% (Codul fiscal, art. 17), dacă nu se încadrează în regimul microîntreprinderilor. Dividendele plătite unui partener persoană juridică română suportă impozit de 16% (art. 43 alin. (2)), dar sunt scutite dacă beneficiarul deține cel puțin 10% de cel puțin un an la data plății și îndeplinește celelalte condiții din art. 43 alin. (4). Pentru partenerii nerezidenți contează convenția de evitare a dublei impuneri și dreptul Uniunii Europene (art. 230).

Documentele: actul constitutiv și acordul asociaților

Actul constitutiv este public, se depune la registrul comerțului și trebuie să respecte Legea nr. 31/1990. Regulile detaliate ale parteneriatului se pun, de regulă, într-un acord separat între asociați (shareholders' agreement), confidențial, care obligă părțile între ele.

Între cele două documente trebuie să existe concordanță. O regulă importantă din acordul asociaților, de pildă o restricție de transfer sau o majoritate specială, ar trebui reflectată și în actul constitutiv, ca să fie opozabilă societății și noilor asociați. Exemplu: la SRL, transmiterea părților sociale către persoane din afara societății se face, dacă actul constitutiv nu prevede altfel, numai cu aprobarea asociaților care reprezintă cel puțin trei pătrimi din capitalul social (art. 202 alin. (2)). Actul constitutiv poate înăspri sau adapta această regulă.

Când se potrivește

Societatea comună este potrivită pentru o afacere de durată, cu angajați, investiții, finanțare bancară sau un brand propriu. Costă mai mult la înființare și în administrare, dar separă riscurile proiectului de patrimoniul partenerilor și oferă o structură clară de decizie.

Clauzele care decid soarta parteneriatului

Indiferent de formă, următoarele teme trebuie rezolvate în scris înainte de semnare.

Obiectul și limitele. Ce face parteneriatul, pe ce piață, pentru cât timp și ce rămâne în afara lui. O definiție vagă a obiectului generează conflicte despre oportunitățile de afaceri.

Contribuțiile. Cine aduce bani, bunuri, tehnologie, clienți sau oameni, la ce valoare, la ce dată și ce se întâmplă dacă un partener nu își plătește contribuția. La societatea comună, actul constitutiv menționează aportul fiecărui asociat, valoarea aportului în natură și modul evaluării lui (Legea nr. 31/1990, art. 7 lit. d)); la asociere, contractul trebuie să spună dacă bunurile rămân ale partenerului sau devin comune.

Guvernanța. Componența organelor de conducere, cine numește administratorii, ce decizii cer unanimitate sau majoritate calificată, ce drepturi de veto are partenerul minoritar și ce informații primește periodic.

Rezultatele. Cum se împart profitul și pierderile, ce politică de reinvestire și de dividende se aplică. La asociere, amintiți-vă că o garanție a unui beneficiu minim este nescrisă.

Proprietatea intelectuală. Tehnologia adusă de fiecare partener rămâne a sa și se licențiază parteneriatului; ce se dezvoltă în comun trebuie atribuit clar. Ce se întâmplă cu licențele la ieșirea unui partener se stabilește de la început. Pentru modelele de licențiere, vedeți articolul nostru despre licențierea software.

Confidențialitatea și neconcurența. Obligația de confidențialitate există deja din negocieri (Codul civil, art. 1184), dar trebuie extinsă pe durata parteneriatului și după aceea. Neconcurența între parteneri trebuie limitată la ce este necesar proiectului, ca durată, teritoriu și activitate; o restricție excesivă poate ridica probleme de dreptul concurenței.

Blocajul: cum îl preveniți

Într-un parteneriat 50-50, orice dezacord asupra unei decizii care cere unanimitate poate paraliza afacerea. Contractul trebuie să prevadă o cale de ieșire din blocaj, în trepte:

  1. Escaladare la conducerea firmelor-mamă, într-un termen scurt.
  2. Mediere sau un expert independent pentru chestiunile tehnice ori de evaluare. Pentru procedura de mediere, vedeți articolul nostru dedicat.
  3. Mecanisme de cumpărare-vânzare: un partener propune un preț, iar celălalt alege dacă vinde sau cumpără la acel preț (variantele cunoscute ca „russian roulette” sau „texas shoot-out”). Ele funcționează bine între parteneri cu resurse comparabile și pot dezavantaja partenerul cu mai puțină lichiditate.
  4. Dizolvarea ca ultimă soluție, cu reguli clare de împărțire a bunurilor și a clienților.

Pentru litigiile dintre parteneri, părțile pot alege arbitrajul, inclusiv internațional, sau instanțele statului. Alegerea se face la semnare, nu după apariția conflictului.

Ieșirea din parteneriat

Planificați ieșirea odată cu intrarea:

  • Opțiuni de cumpărare și de vânzare (call și put) la evenimente definite: schimbarea controlului unui partener, încălcarea gravă a contractului, blocaj, insolvență.
  • Drept de preferință la vânzarea participației către terți, ca partenerul rămas să nu se trezească cu un asociat necunoscut.
  • Drag-along și tag-along: partenerul majoritar poate obliga minoritarul să vândă alături de el, iar minoritarul poate cere să vândă în aceleași condiții.
  • Formula de preț: valoare contabilă, multiplu, evaluator independent, cu reduceri pentru partenerul aflat în culpă.
  • Durata și încetarea: la asociere, cauzele de încetare se stabilesc prin contract (Codul civil, art. 1954); la societate, se aplică și regulile de dizolvare și lichidare din Legea nr. 31/1990.

Aprobări de stat pe care le verificați înainte de semnare

Consiliul Concurenței

Crearea unei societăți în comun care îndeplinește în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome este o concentrare economică (Legea nr. 21/1996, art. 9 alin. (2)). Dacă se depășesc pragurile de cifră de afaceri, adică peste echivalentul a 10.000.000 euro cumulat și cel puțin doi participanți cu peste 4.000.000 euro fiecare în România (art. 12 alin. (1)), operațiunea se notifică și nu poate fi pusă în aplicare înainte de decizia Consiliului Concurenței (art. 13 alin. (1) și (6)). Chiar sub praguri, coordonarea dintre firmele-mamă active pe aceeași piață este analizată după regulile privind înțelegerile anticoncurențiale (art. 5 alin. (1)); pentru societatea în comun care este concentrare, art. 9 alin. (3) trimite expres la aceleași criterii.

Examinarea investițiilor străine directe

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2022 menționează expres operațiunile care conduc la crearea de societăți în comun (art. 3 alin. (3)). Dacă obiectul de activitate intră în domeniile de securitate stabilite prin Hotărârea CSAT nr. 73/2012, investitorul străin sau din Uniunea Europeană depune cerere de autorizare. Pragul general este de 5.000.000 euro (art. 3 alin. (1) lit. b), în forma dată de OUG nr. 17/2026), dar și investițiile sub prag pot fi examinate (art. 3 alin. (2)). Dacă operațiunea este și concentrare economică, se depun ambele cereri (art. 3 alin. (4)).

Verificarea partenerului

Înainte de semnare, verificați partenerul cu aceeași seriozitate cu care ați verifica o firmă pe care o cumpărați: situația financiară, litigiile, executările silite, licențele, beneficiarii reali, reputația și conformitatea. Lista noastră de verificare este în articolul despre due diligence la achiziția unei firme.

Când aveți nevoie de un avocat

Un avocat este util în trei momente: la alegerea structurii, înainte de prima scrisoare de intenție; la redactarea contractului de asociere sau a actului constitutiv și a acordului asociaților; și la notificările către autorități. Cabinetul nostru poate lucra împreună cu consultantul fiscal al partenerilor, pentru ca forma juridică și tratamentul fiscal să fie gândite împreună.

Acest articol are caracter general și informativ și nu constituie consultanță juridică pentru un caz anume. Pentru un proiect concret, ne puteți scrie la

Asistență juridică în Târgu Mureș: Cabinet de Avocatură Pantilimon Rikhárd-Árpád · office@pantilimon.ro

Articole recomandate

Vezi toate articolele

Explorează și alte articole din categoriile: Asigurări, Drept Comercial, GDPR, Recuperare Creanțe