- termeni și condiții website
- model legal T&C
- clauze obligatorii site
- GDPR website
- Legea 365/2002

Termeni și condiții pentru website: ce trebuie să cuprindă
Situația legislativă la: 1 noiembrie 2026
Termenii și condițiile sunt contractul dintre firma care administrează un site și cei care îl folosesc sau cumpără prin el. Spre deosebire de politica de confidențialitate sau de politica de cookie-uri, care informează, termenii și condițiile stabilesc drepturi și obligații. De aceea, întrebarea importantă nu este doar ce scrieți în ei, ci și dacă o clauză produce efecte atunci când aveți nevoie de ea.
Acest articol tratează termenii și condițiile ca act juridic: cum se încheie valabil contractul online, ce clauze au nevoie de acord expres, ce nu puteți impune consumatorilor, cum îi modificați. Obligațiile de informare ale oricărui site (datele de identificare, protecția datelor, cookie-urile, dreptul de retragere al consumatorilor) sunt explicate separat, în articolul Ce obligații legale aveți dacă dețineți un website.
1. Sunt obligatorii?
Legea nu impune un document cu numele „termeni și condiții” pentru orice site. Pentru un magazin online sau pentru o platformă care vinde servicii, documentul este însă, practic, indispensabil: el cuprinde clauzele contractului care se încheie la fiecare comandă și informațiile pe care legea le cere înainte de comandă.
Pentru un site de prezentare, fără vânzări și fără conturi de utilizator, termenii și condițiile sunt recomandați, mai ales pentru drepturile de autor asupra conținutului și pentru regulile de utilizare.
Mai multe ghiduri pe această temă: Drept digital și GDPR
2. Ce sunt, juridic: clauze standard
Termenii și condițiile sunt clauze standard: stipulații stabilite în prealabil de una dintre părți pentru a fi utilizate în mod general și repetat, incluse în contract fără negociere cu cealaltă parte (art. 1.202 alin. (2) Cod civil). Regulile generale ale contractului li se aplică în mod corespunzător (art. 1.202 alin. (1)).
Două consecințe practice:
- clauzele negociate prevalează asupra clauzelor standard (art. 1.202 alin. (3)); ce ați convenit separat cu un client mare, printr-o ofertă sau un e-mail, poate înlătura termenii generali;
- unele clauze standard nu produc efecte decât dacă sunt acceptate expres, în scris (art. 1.203 Cod civil; secțiunea 4).
3. Cum se încheie valabil contractul online
Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaște contractelor, dacă sunt îndeplinite condițiile de validitate (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic). Nu este nevoie de un acord prealabil al părților pentru folosirea mijloacelor electronice (art. 7 alin. (2)).
Înainte ca utilizatorul să trimită comanda, site-ul trebuie să îi pună la dispoziție, clar și într-un limbaj accesibil, cel puțin (art. 8 alin. (1)):
- etapele tehnice pentru încheierea contractului;
- dacă firma stochează contractul încheiat și dacă acesta este accesibil;
- mijloacele tehnice pentru identificarea și corectarea erorilor de introducere a datelor;
- limba în care se poate încheia contractul;
- codurile de conduită la care firma a aderat, dacă este cazul.
Site-ul trebuie să ofere și un procedeu tehnic prin care utilizatorul își poate corecta erorile înainte de a trimite comanda (art. 8 alin. (2)). Între profesioniști, părțile pot conveni altfel; față de consumatori, nu (art. 8 alin. (3)).
Termenii și condițiile trebuie puși la dispoziție într-un mod care permite stocarea și reproducerea lor (art. 8 alin. (4)). Un text afișat doar într-o fereastră care nu poate fi salvată nu este suficient. Soluția obișnuită este o pagină care poate fi descărcată sau tipărită și trimiterea textului, ori a unui link către versiunea în vigoare, în e-mailul de confirmare.
Momentul încheierii. Dacă părțile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat când acceptarea ofertei ajunge la cunoștința ofertantului (art. 9 alin. (1)). Firma trebuie să confirme primirea comenzii fără întârziere, de regulă prin e-mail (art. 9 alin. (3)). Stabiliți clar în termeni dacă afișarea produsului este ofertă sau invitație de a face oferte și când devine comanda fermă: la plasare, la confirmarea expresă a firmei sau la expediere. Altfel, o eroare de preț afișată pe site poate deveni o problemă contractuală.
4. Acceptarea: dovada și clauzele care cer acord expres
Dovada acceptării. Un link „Termeni și condiții” în subsolul paginii, pe care utilizatorul nu trebuie să îl deschidă sau să îl bifeze, este o formă slabă de acceptare. Varianta solidă este o casetă pe care utilizatorul o bifează activ înainte de comandă sau de crearea contului, lângă un link către textul complet. Păstrați, pentru fiecare comandă, data și ora acceptării și versiunea termenilor acceptată. Proba contractelor electronice urmează dreptul comun în materie de probă (art. 7 alin. (3) din Legea nr. 365/2002).
Clauzele neuzuale. Potrivit art. 1.203 Cod civil, nu produc efecte decât dacă sunt acceptate în mod expres, în scris, de cealaltă parte, clauzele standard care prevăd:
- în folosul celui care le propune: limitarea răspunderii, dreptul de a denunța unilateral contractul, dreptul de a suspenda executarea obligațiilor;
- în detrimentul celeilalte părți: decăderea din drepturi sau din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepții, restrângerea libertății de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauzele compromisorii (arbitraj) sau derogările de la competența instanțelor.
Aceste clauze se regăsesc aproape în orice set de termeni și condiții. Dacă vindeți către firme și vă bazați pe ele (de exemplu, pe un plafon al răspunderii sau pe alegerea instanței), nu este suficientă acceptarea generală a documentului. Recomandăm ca ele să fie grupate și evidențiate, cu o acceptare separată și explicită, iar pentru contractele importante, semnarea unui contract-cadru. Modul exact în care cerința „în scris” se îndeplinește într-un flux online trebuie analizat pentru fiecare site.
5. Când clienții sunt consumatori
Contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale și, în completare, Codului civil (art. 1.177 Cod civil).
Clauzele abuzive. O clauză care nu a fost negociată individual este abuzivă dacă, contrar cerinței de bună-credință, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului (art. 3 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE, transpusă în România prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive). O clauză abuzivă nu îl obligă pe consumator, iar contractul continuă fără ea, dacă poate exista astfel (art. 6 alin. (1) din directivă).
Claritatea. Clauzele scrise trebuie redactate într-un limbaj clar și inteligibil, iar în caz de îndoială prevalează interpretarea cea mai favorabilă consumatorului (art. 5 din directivă). O clauză ambiguă lucrează, așadar, împotriva firmei care a redactat-o.
Exemple de clauze pe care le întâlnim des și care ridică probleme în relația cu consumatorii: excluderea oricărei răspunderi, dreptul firmei de a modifica unilateral prețul unei comenzi deja confirmate, renunțarea consumatorului la drepturile legale de retragere sau de garanție, alegerea exclusivă a instanței de la sediul firmei.
Legea aplicabilă. Dacă firma își direcționează activitatea către țara consumatorului, contractul este guvernat de legea țării în care consumatorul își are reședința obișnuită. Părțile pot alege altă lege, dar alegerea nu îl poate priva pe consumator de protecția normelor imperative ale legii țării sale (art. 6 alin. (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008, Roma I).
Instanța competentă. Consumatorul poate acționa firma fie la instanțele statului în care aceasta are domiciliul sau sediul, fie la instanțele de la propriul domiciliu, iar firma îl poate acționa pe consumator doar la instanțele statului în care acesta are domiciliul (art. 18 alin. (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, pentru situațiile prevăzute la art. 17). O clauză care spune altceva nu înlătură aceste reguli.
Fără link către platforma europeană SOL. Platforma europeană de soluționare online a litigiilor a fost desființată. Regulamentul (UE) nr. 524/2013 a fost abrogat de la 20 iulie 2025, iar depunerea plângerilor pe platformă a încetat la 20 martie 2025 (art. 1 și 2 din Regulamentul (UE) 2024/3228). Dacă termenii dumneavoastră mai trimit către această platformă, actualizați textul.
6. Limitarea răspunderii: ce se poate și ce nu
Răspunderea pentru prejudiciul material cauzat cu intenție sau din culpă gravă nu poate fi exclusă sau limitată prin convenție (art. 1.355 alin. (1) Cod civil). Sunt valabile clauzele care exclud răspunderea pentru prejudiciile cauzate bunurilor victimei printr-o simplă imprudență sau neglijență (alin. (2)). Răspunderea pentru prejudiciile aduse integrității fizice sau psihice ori sănătății poate fi înlăturată sau diminuată numai în condițiile legii (alin. (3)).
O clauză de limitare a răspunderii bine scrisă, așadar, nu promite „nicio răspundere în niciun caz”. Ea stabilește limite rezonabile (de exemplu, pentru prejudiciile indirecte sau pentru întreruperi tehnice ale site-ului), lasă neatinse cazurile de intenție și culpă gravă și, în relația cu firmele, este acceptată expres, potrivit art. 1.203 Cod civil.
Firma răspunde pentru informațiile furnizate de ea însăși sau în numele ei (art. 11 alin. (2) din Legea nr. 365/2002). Pentru conținutul încărcat de utilizatori, scutirile de răspundere ale intermediarilor se aplică în condițiile Regulamentului (UE) 2022/2065 privind serviciile digitale (art. 11 alin. (3) din aceeași lege).
7. Platformele cu conținut al utilizatorilor
Dacă site-ul găzduiește conținut furnizat de utilizatori (recenzii, anunțuri, comentarii, un marketplace), firma este furnizor de servicii intermediare în sensul Regulamentului (UE) 2022/2065. Condițiile generale de utilizare trebuie să includă informații despre restricțiile impuse conținutului, despre politicile și instrumentele de moderare, inclusiv procesul decizional algoritmic și verificarea umană, și despre regulile sistemului intern de soluționare a plângerilor, într-un limbaj clar și accesibil (art. 14 alin. (1)). Utilizatorii trebuie notificați cu privire la orice modificare semnificativă a acestor condiții (art. 14 alin. (2)), iar serviciile destinate în principal minorilor își explică regulile într-un mod pe care minorii îl pot înțelege (art. 14 alin. (3)).
8. Modificarea termenilor și condițiilor
Fiecare comandă este guvernată de versiunea acceptată la data plasării ei. O modificare ulterioară se aplică, în principiu, comenzilor viitoare.
Pentru contractele de durată (abonamente, conturi, servicii recurente), prevedeți cum anunțați modificările, cu cât timp înainte și ce poate face utilizatorul dacă nu este de acord, de regulă încetarea contractului fără costuri. O clauză care permite firmei să schimbe orice, oricând, fără notificare, este riscantă în relația cu consumatorii.
Practic: numerotați și datați versiunile, păstrați arhiva lor și legați fiecare comandă de versiunea acceptată.
9. Structura recomandată
- Părțile și definițiile: cine este firma (cu trimitere la datele de identificare), cine este utilizatorul, ce înseamnă „comandă”, „cont”, „serviciu”.
- Obiectul și domeniul de aplicare: ce acoperă documentul și relația cu alte documente (politica de confidențialitate, politica de cookie-uri, condițiile speciale ale unor servicii).
- Contul de utilizator: condiții de creare, vârsta minimă, securitatea parolei, suspendarea și închiderea contului.
- Comanda și încheierea contractului: etapele tehnice, corectarea erorilor, momentul încheierii, confirmarea.
- Prețul, plata, livrarea: prețul total cu taxe, costurile de livrare, metodele de plată, termenele.
- Retragerea, conformitatea, reclamațiile: pentru consumatori, după regulile speciale descrise în articolul despre obligațiile unui site.
- Drepturile de proprietate intelectuală: conținutul site-ului, mărcile, licența acordată utilizatorului; pentru conținutul încărcat de utilizatori, licența acordată firmei.
- Regulile de utilizare: conduite interzise, consecințele încălcării.
- Răspunderea: limitele, în condițiile art. 1.355 și art. 1.203 Cod civil.
- Modificarea termenilor.
- Legea aplicabilă și litigiile, fără a restrânge drepturile consumatorilor.
- Contactul: adresa de e-mail și adresa poștală pentru notificări și reclamații.
Pentru consumatorii din România, redactați documentul în limba română. Dacă vindeți și în alte țări, versiunile traduse trebuie să spună același lucru, iar documentul trebuie să precizeze ce versiune prevalează între profesioniști.
10. Greșeli frecvente
- un model copiat de pe alt site, care descrie alt model de afaceri, alte metode de plată sau alt stat;
- clauze de limitare a răspunderii acceptate doar printr-un link în subsolul paginii, invocate apoi față de un client firmă;
- excluderea totală a răspunderii sau renunțarea consumatorului la drepturi legale;
- trimiteri la acte abrogate sau la platforma europeană SOL, desființată în 2025;
- lipsa arhivei de versiuni, astfel încât firma nu poate dovedi ce a acceptat clientul la data comenzii;
- contradicții între termeni, politica de confidențialitate și ce face efectiv site-ul.
Când este util un avocat
Recomandăm o analiză juridică înainte de lansarea unui magazin online sau a unei platforme, când începeți să vindeți către firme sau în alte state, când site-ul permite conținut al utilizatorilor și ori de câte ori un litigiu depinde de o clauză din termeni. Cabinetul nostru redactează și revizuiește termenii și condițiile, fluxul de acceptare și documentele conexe, adaptate activității dumneavoastră.
Acest articol are caracter general, reflectă legislația la data indicată mai sus și nu constituie consultanță juridică pentru o situație concretă. Ne puteți scrie la
Articole recomandate
Licențierea software: drepturi de autor, cesiune și open source
Ce obligații legale aveți dacă dețineți un website
AI Act după Regulamentul 2026/1744: termene noi și obligații
GDPR pentru firme: obligații, sancțiuni, conformare
Explorează și alte articole din categoriile: Asigurări, Drept Comercial, GDPR, Recuperare Creanțe