Răspuns complet
Prescripția extinctivă reprezintă stingerea dreptului material la acțiune prin neexercitarea sa în termenul prevăzut de lege. Reglementarea actuală este în Codul Civil 2011, art. 2.500-2.556.
Termenul general — 3 ani (art. 2.517 CC): se aplică majorității creanțelor — facturi neîncasate, împrumuturi, prețul vânzării, plata serviciilor, despăgubiri contractuale, daune materiale din fapte ilicite.
Termene speciale:
• 10 ani (art. 2.518 CC) — drepturi reale principale (proprietate, uzufruct), răspundere pentru daune morale, executarea silită a unei hotărâri judecătorești.
• 2 ani (art. 2.519 CC) — asigurări (terț contra asigurat), comisioane intermediari.
• 1 an (art. 2.520 CC) — servicii ospitalitate (hoteluri, restaurante), servicii medicale, transport persoane/mărfuri, taxe profesori particulari.
• 6 luni — anularea contractelor pentru viciu de consimțământ (de la descoperire).
Începutul curgerii (art. 2.523 CC): din ziua când titularul a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea dreptului la acțiune. Pentru creanțe scadente, de la scadență. Pentru creanțe sub condiție, de la îndeplinirea condiției.
Întreruperea prescripției (art. 2.537 CC): cauze care fac să curgă un termen nou de prescripție integral, de la data evenimentului.
• Notificare scrisă — punere în întârziere a debitorului (art. 1.522 CC).
• Recunoașterea datoriei — debitorul confirmă datoria în scris sau prin acte (plată parțială, propunere de eșalonare).
• Introducerea acțiunii în justiție — chiar dacă instanța este necompetentă.
Suspendarea (art. 2.531-2.536 CC): cauze care opresc temporar cursul prescripției — forță majoră, lipsa capacității de exercițiu, raporturi de familie, negocieri formale.
Renunțarea la prescripție (art. 2.507 CC): după împlinire, debitorul poate renunța expres sau tacit. Renunțarea anticipată este nulă.
Important: prescripția trebuie INVOCATĂ de partea interesată — judecătorul nu o aplică din oficiu (art. 2.512 CC). Dacă debitorul plătește o datorie prescrisă, plata este valabilă și nu poate fi reîncasată.